Bibliotecă - Recomandări de cărți

Descriere

Plânsul lui Nietzsche - Recenzie
de Irvin Yalom

    Titlul Plânsul lui Nietzsche îmi stârnise curiozitatea, însă fiind tipul de persoană care nu caută motive de tristețe, am găsit în mod nejustificabil scuze pentru a nu o achiziționa și citit. Totuși, destinul a ales să fie mai înțelept și mi-a trimis prieteni care au insistat să nu o mai amân.

    Irvin Yalom aduce poveștile lui Josef Breuer, Friedrich Nietzsche și Sigmund Freud la marginea prăpastiei dintre realitate și ficțiune. Cele trei personalități au fost contemporane în contextul istoric al anului 1882. Spre deosebire de ceea ce se petrece în carte, Nietzsche, deja aflat în grija a doi medici, a refuzat întâlnirea și consultul lui Josef Breuer.

    În volum Yalom își imaginează cum ar fi decurs o întâlnire dintre acești doi mari pionieri: Breuer,  părinte al psihanalizei, profesor al tânărului Freud, și filosoful Nietzsche.

    Totul este pus în mișcare de tânăra Lou Salomé(care a fost și în realitate o vreme prietena lui Nietzsche) care îi cere doctorului Josef să o întâlnească într-o cafenea din Veneția. Pretextul biletului: este în joc viitorul filosofiei germane. Sedus de tânăra domnișoară, Breuer acceptă să îl primească pe Nietzsche ca pacient, deși nu avea idee cum să-l vindece. Nietzsche suferea de disperare.

    Fiind la rândul său psihiatru, autorul crează unul din cele mai interesante și încărcate de idei diagoluri din câte am citit până în prezent. Breuer și Nietzsche fac schimb de perspective într-o manieră rapidă, inteligentă și ușor de urmărit. Ambii pleacă de la trăsăturile cele mai empirice ale meseriei lor și ajung să atingă corzile cele mai sensibile ale existenței fiecăruia.

    Un lucru pe care cei doi reușesc să îl facă în mod excelent este să alunge concepția(oricum proastă) că trebuie să fii nebun pentru a merge la psihiatru.

    Totuși, până la momentul dialogului imaginat dintre cei doi titani ai rațiunii, stilul cărții nu este întru-totul captivant. O bună parte din început mi s-a părut doar o amânare a momentului cu adevărat important și decisiv al acțiunii. O încercare mai puțin reușită de a ridica și menține suspansul și curiozitatea cititorului la cote ridicate.

     Imaginea Vienei, pe care autorul încearcă să o construiască, a devenit mai puțin importantă atunci când mi s-a atras atenția către complextitatea stăriilor celor două personaje.   

    Dar ca rezultat final, după ce am citit Plânsul lui Nietzsche am ajuns în punctul în care sunt curios să citesc cărți scrise chiar de Nietzsche și cred că voi începe cu Dincolo de bine și de rău.

 

Daniel
Spune-ți părerea

Comentarii

Fii primul care comentează

Alte cărți