#

-Băiatu', dă-mi și mie un minut!


    Am ajuns cu mai bine de o oră mai devreme în Gara de Nord. Bag liniștit un KFC, pentru că îmi plăcea să mă răsfăț înaintea drumurile lungi, iar după, neavând ce face, mi-am zis că puțin aer nu-mi strică. M-am așezat pe un scaun pe al patrulea peron al gării, am trântit rucsacul pe jos și mi-am propus să nu fac nimic. După câteva minute, se apropie tipul acela de individ pe care îl eviți mai ales noaptea. Hainele, mersul, alura și postura nu îmi inspirau siguranță(nu era de altă etnie). Se așează la câteva scaune de mine. Mi-am zis că e plină gara de lume, nu am de ce să mă tem, așă că nu am schimbat locul. Nu m-am putut abține și mi-am așezat metodic mâinile peste buzunare. El scoate un telefon vechi, mic, cu taste, cu ecranul pe jumătate crăpat. Apasă două butoane și îl pune la ureche. 

    -P***a măsii!, înjură șoptit.

    Am zâmbit amuzat.

    -Scuză-mă băiatu, mi se adresează ridicând-se.

    Credeam că mă văzuse rânjind și mă așteptam să nu-i fi plăcut.

    -Ai să-mi dai și mie un minut, te rog, să sun pe cineva. Nu merge și tre' să vină să mă ia cu mașina că n-am bani să dau pe tren.

    -Sigur.

    Accept fără tam-tam, deși aveam morcovul în mine și îmi ziceam că-i calic, că bani are pe undeva. Dar din nou, gara era prea plină să nu-l pot prinde dacă fuge. Mai departe, ce-ar fi fost, Dumnezeu cu mila. Se așează lângă mine.

    -Auz', scrie numărul că habar n-am cum se folosește ăsta și ne chinuim degeaba.

    Îi scriu numărul, apelez, el discută rapid, închide și mi-l înapoiază.

    -Merci mult! Am mai încercat la alți oameni, da' nu dă nimeni.

    -Eh, toată lumea e precaută, zic eu referindu-mă, oricum, și la mine.

    -Da' nu le fac nimic, că-s băiat bun. Nu fur de la tine care vrei să mă ajuți.

    N-am zis nimic. Ultima propoziție cu acel „care vrei să mă ajuți” mă liniști. Se tace câteva minute.

    -Acum vin din Germania, îmi zice deodată. Nici n-am apucat să mănânc.

    -Germania? Și tata e pe acolo.

    -Am fost și prin Italia, Franța, Anglia.

    -Cu ce te ocupi?, întreb văzând că nu-l interesează nimic în afară de munca lui.

     Nu știu de ce îi vorbeam frumos. Era reflex sau teamă.

    -Da' nu prea muncesc eu așa în general. Am încercat da' nu prea merge.

    Am vrut să îl întreb ce dracu nu merge, creieru' sau mâinile? 

    -Păi și ce faci?

    -Fur, îmi mărturisește deodată, fără rușine, chiar rânjind amuzat. Am furat și în Franța, am încercat și în Anglia, da' am avut lovituri din astea mici, de stradă. Am furat și la noi în România, da' la noi nici hoția nu mai merge.

    Am rămas tâmpit. Nu-mi venea să cred și nici nu știam ce mama mă-sii să îi zic. A vorbit el până să vin eu cu replică.

    -Acu vin din pârnae.

    -Din Germania?, fac eu legătura.

    -Da, răde iar. Da' să vezi și cum m-au prins: așa pe stradă, ca în filme, m-au înconjurat cu mașini, gabori mulți, lumini multe de abia vedeam. N-am mișcat un mușchi cu atâtea arme spre mine. Furam deja de ceva vreme și voiau să mă prindă, concluzionează mândru.

    -Păi în Franța nu te-au prins?

    -Unde să mă prindă, că nu-s prost. În Germania au fost aia buni, zice gesticulând. În Franța am și prins faza aia, cu bani de venit acasă, avion moca. Păi ce să mai caut acolo? Le-am luat banii ș-am venit acasă căteva luni, zice râzând. I-am și furat, am și primit. Cum să dai așa bani la oameni să plece? N-au minte.

    Râd și eu acum.

    -Câte luni ai făcut?

    -N-am furat din astea mari și scumpe, mi-au dat trei luni. Dar cum e la ei în pușcărie nu-i la noi... Știi ce bine am stat acolo? Dacă te pun la muncă dau și bani. E frumos, condiții. Am făcut pușcărie și la noi vreo patru luni. Până și astea sunt vai de capu' lor.

    Vorbea de parcă a fost închis la 5 stele undeva în Berlin.

    -De acum ce faci? Mai pleci?

    -Da. Tot în Germania, că merge.

    -Să furi?

    -Da!

    -Dacă te prind iar?

    -Să mă prindă, nu-i viață grea la ei. Fac iar trei luni sau câteva în plus și ies. Ieri mi-au dat drumul. M-au suit în avion, mi-au dat puțini bani ș-am ajuns. Banii pe care i-am făcut îi am acasă, n-avem nimic cu mine când m-au prins, decât prada din seara aia. Restu' tot trimit acasă.

    Nici nu mai știam ce reacții să am. Românul experimentat din mine încă era atent la buzunare, dar studentul descoperea noi perspective:o abordare a vieții de genul ăsta nu descoperi oriunde. Asta definește binișor ,,gânditu' în afară cutiei”.

    5 minute mai târziu un tovarăș îi făce cu mâna, o femeie aleargă, îl ia în brațe și-l sărută. ,,Ia uite”, zic. ,,Îi doare fix în **** că fură.” Apoi fredonam în minte un vers din Puya ,,Ai cash în casă...nu mai contează, nu le mai pasă, cum i-ai făcut, deloc.”

Publicat: 16/02/2020 21:24


# 9 aprecieri
# 708 vizualizări

Comentarii


Adauga comentariu


SAMIŁ 11/07/2020 20:05

IMI PLACE


danuŁ 09/11/2020 09:20

iese ae


danuŁ 09/11/2020 09:22

supe



Articole asemănătoare