2 decembrie după 101 de ani

    101 ani de la Marea Unire, dar poate că ziua de 2 decembrie este cea care marchează exact începutul istoriei României de astăzi. De pe 2 decembrie te întorci la muncă, pe întâi petreci și uiți de responsabilitate.

    De pe 2 decembrie avem 101 ani de muncă ca popor unit. Abia din această dată vedem ceea ce am construit și agonisit atâta vreme. Azi mai mult ca oricând ar trebui să ne vedem orașele, satele, străzile cu asfalt, cele fără asfalt și cu gropi. Astăzi ar trebui să ne macine de ce autostrăzile încă sunt un vis. Astăzi, când ne trezim mahmuri și facem ceea ce trebuie făcut, dar mai rar ceea ce ar trebui să făcem.

    101 de ani pentru ca de ziua noastră, a românilor, să citim urări digitale venite de la depărtare, dintr-o Românie nu de aici.

    101 de ani de libertate pentru ca, privat de libertate, domnul Dragnea, căruia noi i-am dat putere, să pretindă că a făcut totul pentru binele țării.

    De ceva ani citesc prin orașe :,,Basarabia e România!” , dar în discuții intime pentru noi ea este tot Moldova.

    Câte o paradă militară în fiecare oraș, câte o festivitate în orice localitate, câte un pahar de vin și un castron de fasole. Însă uite, nu ne pasă de ger. Nici nu cred că lumea se adună neapărat pentru parada militară. În afară de ordinea și energia memorabilă a oamenilor sincronizați la milimetru, pe cine ar trebui să impresioneze tehnologia noastră second hand prezentată numai pentru imagine? Cred că la noi se iese pentru oameni. Pentru speranța comună încă vie în oameni.

    101 de ani ca să avem prilejul să uităm de hoții de azi pentru ai cinsti pe eroii de ieri. Am un prieten care, mai patriot decât mine, mereu lăuda eroismul generațiilor trecute. Cu timpul am ajuns să îl înțeleg mai bine, însă în continuare l-aș întreba: Oare nu ar fi mai bine să cinstim eroii de azi?

    Pe eroii care au plecat printre străini ca măcar ai lor să rămână acasă, să audă graiul nostru și poate să se îndrăgostească de el. Pentru eroii care refuză să plece, care încă au curajul și încrederea de a se zbate până la capăt. Pentru cei care cred că drumul lor către mai bine este tot aici. Pentru cei care merg la vot, pentru cei care merg la proteste, pentru cei care, jandarmi sau civili, îndură confuzie.

    Pentru cei care încă se trezesc dimineață și nu regretă că sunt tot aici. Pentru cei care își iubesc țara chiar mai mult după 1 decembrie. Să îi cinstim pe cei care, deși nu spun niciodată că iubesc, ridică steagul.

Comentarii

---