#

La UNATC


    Înainte de examenul de admitere am căutat zile în șir informații pe internet despre cum ar fi studenția în UNATC. Tot ce am putut găsi a fost o postare de pe un blog, din care nu am înțeles prea multe. În cazul în care există elevi curioși, o să spun, cu bune și rele, cum arată UNATC în ochii absolventului facultății de coregrafie.

    Lucrurile bune

    În primul rând contează foarte mult colegii, oamenii alături de care alegi să lucrezi și să te manifești artistic, iar oameni mișto sunt la tot pasul. După profesori, de la ei vei învăța cel mai mult. Chiar dacă nu este susținută la nivelul ideal, colaborarea între discipline există, așa că s-ar putea să ajungi să încerci mai multe lucruri decât îți imaginezi.

    Profesorii sunt printre cei mai comunicativi și deschiși oameni pe care îi vei întâlni, cel puțin marea majoritate (nu pot spune că i-am întâlnit pe toți). Grupele mici de studiu le permit profesorilor să ofere timp fiecărui student (dacă acesta mafinestă interes), iar informații de transmis mai departe au cu siguranță. Cei mai mulți lucrează activ în domeniile pe care le predau. După cum le permite timpul lucrează cot la cot cu studenții, alteori chiar mai mult. Eu unul am avut parte de cei mai buni profesori pe care i-am întâlnit din școală până în prezent.

    Un alt plus pe care facultatea îl are de oferit este deschiderea către câmpul de muncă din afara ei. Te introduce ușor în lumea din care ai vrea să faci parte încă din primul an.

    Avantaje și lucruri plăcute mai sunt, dar să menționez și lucruri mai puțin plăcute.  

    Lucruri mai puțin bune

    O problemă de care se izbesc zilnic, cel puțin studenții facultății de coregrafie, constă în igiena sălilor. Cantitatea de mizerie și praf existentă în cele două săli destinate facultății, săli în care se practică multă mișcare și dans, depășește pragul de igienă minimă. Femeile de serviciu sunt fantasmagorice în unele zile (te simți norocos dacă le găsești), iar în restul zilelor mopurile învechite pe care sunt nevoite să le folosească nu fac altceva decât să împrăștie praful.

    Nici un student nu a cerut să îi iasă Mr. Proper în întâmpinare atunci când deschide ușa, însă ar fi cu toții mai liniștiți dacă nu le-ar fi frică de apariția unei ciuperci pe tălpi sau alte iritații ale pielii(cel mai adesea se dansează desculț).

    Pe medicul facultății, cum de fapt cred că se întâmplă în orice instituție, nu te poți bizui. Dacă țin bine minte, prezent numai 4 ore pe zi, în doar 3 zile din 5 zile, în rest îl găsești la Conservator. Oricum, cu o aspirină, odihnă și gheață te însănătoșești.

    Poate pentru alții un lux, dar pentru ei o necesitate, ar fi prezența unui kinetoterapeut. După orele de curs, la care se adaugă orele extra de dans pentru a pregăti examenul semestrial nu doar propriu, ci și al colegilor (3 este numărul minim de interpreți necesari pentru ca un examen să fie acceptat, cel puțin în primii 2 ani) corpurile obosesc, puterea de concentrare se diminuează, iar accidentările devin aproape inevitabile. Nu cunosc nici un student sau fost student cu buget suficient de mare pentru a vizita măcar lunar cabinetul unui kinetoterapeut, cum nu cunosc nici un student care să fi studiat coregrafia și să nu fi avut vreo durere fizică. Absurd este faptul că există o sală construită în acest scop, dar de ce să fie dus planul până la capăt când, mă repet, o aspirină, gheața și odihna rezolvă totul.

    Însă toate aceste mici neînțelegeri și neajunsuri bugetare românești, toate aceste mici defecte în care compromisul s-ar mai fi putut strecura au devenit de nesuportat când acoperișul a cedat. La propriu. În una din clădirile aparținând universității Dumnezeu și-a pus în gând să trimită un nou potop, însă de această dată pentru a priva studenții de puținele săli de spectacol disponibile. Acoperișul Sălii Atelier a invitat apa de ploaie la spectacol, iar din cauza ei, căci era invitată specială, sala a trebui eliberată. O lună mai târziu, cu două ore înaintea unui spectacol, un ,,pic-pic” insistent mi-a atras atenția. Aparent, în secolul XXI, un acoperiș nu poate fi reparat, iar surpriza mai mare a fost când, în gaura dată într-un perete interior din nu știu ce motiv, o pisică își făcuse casă.

    La categoria întâmplări minore: alarmele de incendiu pornesc fără un motiv întemeiat chiar și în timpul examenelor, reflectoarele defecte din sălile de spectacol rămân la locul lor (sus pe ștangă) căci așa nu pot fi furate, obiecte de care nimeni nu mai știe nimic apar și dispar, iar panourile electrice vechi se ard cu mai puțin de o oră până la premiera spectacolelor.

    Din păcate, sau din fericire, aceste lucruri țin mai mult de conducere și administrație.

    Grosso modo, dacă stai bine cu nervii (oricum ai nevoie de nervi puternici pentru a deveni artist) și nu îți este frică să te dedici total, cred că este în continuare cea mai bună facultate de arte unde te poți forma. Nu doar că o recomand, dar de ar fi să o iau de la capăt, aș proceda la fel.

Publicat: 28/10/2019 08:40


# 13 aprecieri
# 1179 vizualizări

Comentarii


Adauga comentariu



Articole asemănătoare