#

Neuroni oglindă: localizare, autism, psihologie


Neuroni Oglindă

 

    Sunt o clasă de celule nervoase fundamentale, cu rol în comportamentul uman și interacțiunile lui sociale. 

    Acești neuroni sunt numiți „oglindă” deoarece în momentul în care zărim pe cineva făcând o acțiune, în mintea noastră se declanșează același proces de învățare ca și când noi am fi cei care execută acțiunea propriu zisă (ei sunt reflexia din mintea noastră a acelei acțiuni). În multe cazuri reprezintă același sistem nervos care se activează atunci când executăm o anumită acțiune, fără să o fi văzut anterior, ceea ce înseamnă că există o strânsă legătura între învățatul practic și învățatul doar privind alți executanți. Neuronii oglindă au o dublă implicare: vizuală și spațială.

    Explicați într-un mod popular, neuronii oglindă constituie sistemul nervos pe care îl utilizăm atunci când „urăm o meserie” , când învățăm „din mers” sau când cineva știe să facă un lucru fără să-l mai fi încercat anterior, însă l-a văzut executat de altă persoană (procesul de învățare are astfel loc doar la nivelul acestor neuroni).

    Inițial descoperite la primate și rozătoare, au fost ulterior confirmate ca fiind prezente și la oameni și încă generează o serie de controverse. Studiile care se fac sunt atât neuroștiințifice cât și psihologice.

       Când vine vorba despre acești neuroni oglindă este important să înțelegem:

  • Localizarea;

  • Cum au fost descoperiți;

  • Legătura cu autismul;

  • Implicare în limbaj și emoție;

 

Localizare 

 

În creierul uman, neuronii oglindă au fost locazilați în Cortexul Premotor, Girusul Postcentral, Zona Motorie Suplimentară, Lobii Parietali și Cortexul Semato-senzorial.

 

Descoperire

 

În anii 80, o echipă de cercetători italinei au pornit un experiment asupra primatelor Macac. Aceștia le-au atașat o serie de electrozi de Cortexul Premotor pentru a studia rolul lui în acționarea mâinilor și a gurii.

Pentru asta, le-au pus primatelor la îndemână mâncare și alte obiecte. Descoperirea a avut loc atunci când au băgat de seamă că o serie de neuroni ai primatelor se activează atunci când ele îi observau pe cercetători manipulând mâncarea și obiectele, iar aceeși neuroni au repornit atunci când maimuțele au făcut aceeași acțiune.

Inițial, publicarea descoperirii a fost refuzată de o revistă britanică datorită lipsei de interes a publicului pentru astfel de descoperiri.

O serie de cercetări ulterioare au arătat că aceeași neuroni sunt utilizați pentru recunoașterea și înțelegerea unei acțiuni cu semnificații, cum ar fi mișcările gurii sau expresiile faciale.

Cercetările recente prin intermediul RMN au relevat și faptul că neuronii oglindă ajută la recunoașterea sunetelor produse de o anumită acțiune (cum ar fi o bătaie din palme, lovitul cu ciocanul etc).

 

Autism

 

S-a speculat,  între timp și dovedit (doar din anumite puncte de vedere), prin neuroștintă, faptul că există o corelație între disfuncțiile cognitive specifice autismului și sistemul neuronilor oglindă. Funcționarea deficitară a acestora reduce capacitatea celor care suferă de autism să relaționeze cu oamenii sau situațiile de viață în mod obișnuit. 

Semnalele declanșate de sistemul nervos al ,,oglinzilor” sunt mult reprimate, chiar și în cazul în care sistemul neuronilor oglindă nu prezintă disfuncții. Este vorba de o sensibilitate mai mică decât în cazul persoanelor obișnuite.

Totuși, cercetările în această zonă sunt departe de a fi concludente. Se pare că această reprimare a semnalelor este mult mai slabă în cazul copiilor cu autism, iar cauza încă nu a fost elucidată.

 

Formare, limbaj și emoție

 

Studiile realizate pe bebeluși prin urmărirea mișcării ochilor sugerează că sistemul neuronilor oglindă se formează până în primele 12 luni de viață și că au un rol important în ai ajuta să înțeleagă scopul unori acțiuni. Și în această zona lucrurile nu sunt înțelese pe deplin. Dacă, pe de o parte, copilul poate imita expresille și acțiunile parinților, de cealaltă parte nu se explică cum același copil poate manifesta expresii și acțiuni pe care nu a avut de unde să le învețe anterior.

Odată cu creșterea, acest sistem capătă funcționalități în folosirea și înțelegerea limbajului. Chiar dacă specia umană comunică majoritar prin sunete, aceasta nu este singura formă de comunicare. Limbajul semnelor, de exemplu, este o altă metodă de comunicare foarte bine structurată și complexă, care dintr-un număr limitat de semne generează un infinit de combinații. Neuronii oglindă formează legătura dintre mesajul trimis și cel care va recepta mesajul, bazându-se pe o experiență reciprocă adesea comună.

În ceea ce privește puartea emoțională, în special capacitatea empatică, s-au făcut multe presupuneri legate de relația cu acest tip de neuroni. Unele studii au relevat faptul că sistemul tip oglindă al persoanele cu un grad ridicat de empatie lucrează mai intens în momente contextuale specifice, determinând astfel caracterul mai puternic empatic.

Altfel spus, atunci când tu privești o persoană în timp ce ea experimentează durere, neuronii oglindă activează un semnal răspuns aproape identic care te ajută să identifici contextul și să empatizezi (ințelegi experiența) cu persoana respectivă.

Publicat: 26/04/2021 11:22


# 1 aprecieri
# 176 vizualizări

Comentarii


Adauga comentariu



Articole asemănătoare