#

Importanța miturilor. Miturile în cultura unui popor


Ce sunt miturile?

 

    Miturile au devenit parte a existenței umane de îndată ce homo sapiens și-a extins capacitățile sociale, iar curiozitatea ațintită către lumea care îl înconjoară l-a împins să-și pună întrebări cărora trebuia să le ofere un răspuns. 

    Pentru a explica și accepta fenomele pe care nu le putea înțelege, omul a pus totul sub semnul magiei, a fantasticului, a ființelor fermecate, a zeilor. A început să ticluiască povești, apoi legende, ca în final să ridice totul la nivelul mitului. Fiecare mit, zeu sau legendă este, în același timp, o oglindă a experiențelor trăite de o cultură. În lipsa altor metode, oamenii își metaforizau lecțiile de viață prin povești, cel mai adesea orale, care puteau fi transmise mai departe și celor mici.

    O mitologie cuprinde perspectiva acelei civilizații asupra vieții, valorile ei morale, simbolurile, estetica, iar toate aceste lucruri erau și ele influențate, într-o mai mică sau mai mare măsură, de așezarea geografică și de condițiile meteo. 

    Dovada că mitul a fost soluția omului stă în faptul că diverse culturii și mitologii s-au dezvoltat simultan în diverse colțuri ale lumii, fără ca acele civilizații să fi avut contact între ele.

Miturile Indiene si importanta lor

    Mitologia egipteană, grecească sau scandinavă sunt probabil cele mai cunoscute, însă fiecare cultură are proprii dragoni, balauri, zmei și eroi. În ziua de astăzi, creștinismul este o mitologie monoteistă, unde locul semizeilor și al eroilor este luat de către profeți, sfinți, iar creaturile magice sunt îngerii și dracii.

 

Rolul miturilor

 

    În afară de funcția culturală și istorică, miturile au jucat din totdeauna (chiar și în prezent) un rol social extrem de important.

    Primatele, rudele noastre cele mai apropiate din punct de vedere anatomic, se puteau organiza în grupuri relativ mici. Privind din același unghi, chiar și grupurile de homo sapies aveau dificultăți în a-și extinde colaborarea socială. Folosirea bârfei ca metodă de formare a grupurilor avea limităriile ei. Folosind doar ,,bârfa”, nu se pot forma organizări sociale mai mari de aproximativ 150 de persoane. 

    Află aici mai multe despre Rolul bârfei.

    Cum istoria nu a fost niciodată blândă cu specia noastră, omul a înțeles că doar în grupurile mari supraviețuirea poate fi asigurată, însă pentru ca această organizare să fie de succes trebuiau create o serie de credințe și valori care să fie acceptate și abordate de un grup cât mai mare de oameni. 

    Orice cooperare umană la scară largă era asigurată prin credința comună într-o formă de ficțiune. Doi atenieni care nu s-au mai văzut până atunci puteau merge la teatru sau la război fără a se simți amenințați unul de către celălalt, știind că aceeași zei îi veghează. Doi creștini catolici, indiferent din ce loc al lumii se trăgeau, pot coopera cu usurință învocând credința în Dumnezeu.

Mitul crestinismului

    Lipsa unei astfel de cooperări la scară largă și consecințele ei se poate observa cel mai bine la fostele triburi de pe teritoriul american, unde fiecare trib avea o serie de valori și zei diferiți. Când miturile se contrazic și se atacă reciproc, oamenii au tendința de a se lupta între ei.

   În prezent cooperarea la scară mare este asigurată de credința în valorile democrației și ale legilor ei. Piața Monetară Internațională funcționează tocmai datorită încrederii comune investite în aur, argint, bani, monede etc.

    Egalitatea nu există în natură, însă omul a creat-o pentru a-și putea facilita supraviețuirea și dezvoltarea. Necesitatea sentimentului de egalitate nu este o încălcare a regulilor naturii. Natura înseamnă cel mai adesea haos, iar ordinea și supraviețuirea duc inevitabil la crearea unor structuri în care fiecare membru să se simtă în siguranță.

Publicat: 26/04/2021 10:19


# 1 aprecieri
# 50 vizualizări

Comentarii


Adauga comentariu



Articole asemănătoare