#

În contratimp cu tehnologia


    Evident, doar o Discuție cu final deschis și care așteaptă alte păreri în secțiunea de comentarii. 

    În această Discuție ne-am propus să vedem și felul negativ în care suntem influențați de avansarea tehnologiei. Când vine vorba de evoluția socială, istorică, toate par bune, dar dacă privim lucrurile din perspectivă uman?


    Cum și în podcast-uri sunt minute întregi de gol în privința calității, am încercat să redăm numai esențialul unei discuții mai ample.

D: „M-am obișnuit atât de mult ca tehnologia pe care o folosesc să meargă repede încât am ajuns să observ că mi-a scăzut răbdarea cu lucrurile care nu depind de tehnologie. Ma găndesc că nu sunt singurul. Fiecare s-a obișnuit ca un lucru să se întâmple cu o anumită viteză. Simți că pe tine te efectează în vreun fel?”

R: „Într-o anumită măsură, da. Eu cred că percep altfel: observ anumite situații din viața de zi cu zi care s-ar putea rezolva mai repede datorită tehnologiei și mă enervez, sau nu am răbdare, când știu că lucrurile pot avansa mai repede și mai ușor, dar tehnologia nu se folosește.”

D: „Te referi că vezi soluții unde ai putea să implici tehnologia și să faci treburile mai rapide?”

R: „Da, și din cauza asta cel mai adesea mă enervează chestiile mărunte. De exemplu la supermarket sunt automate unde poți plăti doar cu cardul, dar te pun să selectezi plata cu cardul, deși nu există altă opțiune.”

D: „Dar asta nu înseamnă că te-a făcut mai nerăbdător? Adică te deranjează chiar și fracțiunea aceea mică de timp cât apeși 1 buton. Nu durează nici măcar 1 secundă.”

R: „Poate e și un defect profesional. În mintea mea știu că e ușor de scos butonul ăla. Poate doar din cauza asta.”

    Adevărul este că îmi pierd răbdarea și când văd oameni care plătesc cu cash la supermarket și au bancote mari. Apoi urmează dialogul între client si vânzător în care vânzătorul îl întreabă daca are 30 de bani și omul se caută de mărunți. Iar dacă se întâmplă să nu aibă apoi vânzătorul începe să caute mărunți și toată lumea de la coadă stă și așteaptă. Pe când dacă ar plăti cu cardul toată chestia asta ar dura câteva secunde. Mi se pare o mare pierdere de vreme mai ales că acum aproape toată lumea are card.

D: „Nu poți plăti chiar peste tot cu cardul. Dar uite, ce vreau să zic e doar pentru că știi că există opțiunea asta, că s-ar putea face, tot ți-a afectat răbdarea. Să zicem că ai sta la o casă cu plată cu cardul, dar clientul nu-și găsește cardul, are probleme în a-și aminti PIN-ul,conexiunea POS nu merge bine etc; tot e o formă de pierdere de vreme, doar că o percepi altfel pentru că are alte cauze. ”

R: „Adevărul e că atunci nu mă enervez. Dar aici mi s-a atras atenția că și eu trăiesc într-o anumita bulă. Într-adevăr sunt locuri în care încă nu poți plăti folosind cardul, unde comerțul a rămas mult mai basic.”

D: „Într-un context de genul acesta, unde nu există opțiunea mai rapidă, nu te face să îți pierzi răbdarea cu oamenii de acolo? Nu te face mai irascibil pentru că lucrurile nu se pot întâmpla mai repede?”

R: „Ba da, oarecum. Dacă mă duc într-un loc în care știu că nu există opțiunea asta, nu mă enervez, pentru că îmi asum dinainte, dar observ și spun că s-ar fi putut mai repede. E în funcție de situație: dacă merg într-un context unde tehnologia nu s-a folosit pentru că nu s-a putut, nu mă afectează atît de mult, dar dacă merg undeva unde știu că ar putea fi folosită și nu este, atunci am tendința să mă enervez pentru că se pierde timp.”

D: „Cum poți avea siguranța că nu s-a folosit pentru că nu s-a vrut? Sunt situații în care nu se poate sau nu este rentabilă. Poate opțiunea aplicării tehnologiei este preferința ta subiectivă.”

R: „Stiu, sunt cât se poate de subiectiv. Revin la diferența de situații: într-un context unde nu există opțiunea tehnologiei, am ceva mai multă răbdare, dar acolo unde ar fi putea fi, de exemplu dacă merg să plătesc o taxă la stat, atunci mă enervez. Statul e capabil de implementarea tehnologiei, pe când pentru oamenii din niște standuri e un efort mai mare.”

D: „Sunt obișnuit ca muzica și filmele să mi se încarce repede, internetul să se încarce repede, un ritm poate nu chiar realist. Mă aștept că totul să se poate face mai repede, până în punctul în care nu am răbdare să îmi fac de mâncare. Mi se pare că mi se schimbă tot ritmul în general și mă scot din sărite lucruri care nu sunt mereu sau niciodată în controlul meu.

    De exemplu acum ceva zile îmi mergea greu internetul iar astă mă enerva, deși nu făcea nimic important. Aș fi putu să mă opresc și să fac altceva, dar am ales să mă enerveze. Dacă m-aș fi privit din afară atunci, cum o fac acum, sigur aș fi zis că sunt idiot. Mă gândesc că în sensul ăsta există o transpunere și în interacțiunea cu oamenii.”

R: „Recunosc că la asta nu prea m-am gândit. În general cu oamenii am mai multă răbdare, cu tehnologia nu. Poate și din cauză că interacționez mai mult cu tehnologia.”

D: „Puterea de concentrare sau răbdarea când asimilezi informație simți că e afectată?”

R: „Da, asta da. Nu mai citesc chiar totul, nu mai am răbdare să văd clipuri noi, dacă e un discurs mai lung pot asculta doar câteva minute.”

D: „Poate se crează și un tipar prin care asimilăm. În multe exemple/cazuri partea de introducere nu spune nimic important. Da aici ne luam țeapă în cazul în care introducerea oferă o cheie de înțelegere esențială.

Per total, Să văd dacă te-am înțeles: Ai răbdare în contextul în care tehnologia nu există, dar o pierzi atunci când există și nu este folosită la capacitatea ideală?”

R: „Da, în sensul ăsta.”

 

 

Publicat: 09/01/2021 19:37


# 4 aprecieri
# 343 vizualizări

Comentarii


Adauga comentariu



Articole asemănătoare