Spune-mi, tu cum citești?

    Cunosc persoane care pot citi o carte, fie ea cât de groasă, în mai puțin de două zile. Eu unul reușesc foarte rar să depășesc pragul de 60-100 de pagini pe zi, iar dacă o fac fie am o stare aparte, fie cartea pe care o citesc are un farmec anume. Totuși citesc, chiar dacă nu o fac cu o viteză de invidiat.

    Și în ultima vreme am început să schimb mai des registrul cărților în care aleg să mă scufund. Nu rămân doar în zona de beletristică sau a cărților de dezvoltare personală, carți care îmi par a domina atenția celor mai mulți oameni. Am realizat că lectura, dacă e păstrată într-o singură zonă, într-un singur stil, nu are nici de departe efectul pe care mi-l imaginam.

    Îmi provocam atenția și puterea de înțelegere parcurgând rândurile scrie de Nietzsche în Dincolo de bine și de rău când am realizat că, pentru a avea o șansă să îl pot urmări, trebuia să citesc altfel. Nu mă refer la cititul printre rânduri. Trebuia să reinterpretez poziția mea de cititor căci părea că simpla înțelegere și parțiala memorare a textului, în fața lui Nietzche, nu era de ajuns.

    Privid în retrospectivă am ajuns să îmi dau seama că pentru fiecare carte îmi schimb modul în care selectez și asimilez informația. Și tot atunci am realizat că știu cel puțin 3 feluri de a citi sau 3 moduri în care pot citi eu. Aveam nevoie de o comparație la îndemână pentru a-mi explica chiar și mie ceea ce vreau să spun. În mod ciudat moartea lui Maradona, care mi-a acaparat news feed-ul în ultima vreme, mi-a adus aminte de fotbal și de aici comparația a venit de la sine.

    Perspectiva jucătorului

    E atunci când intri în poveste pentru că te identifici cu tot ceea ce un personaj aduce în poveste, când te identifici cu tot ceea ce spune și trăiește, iar tot cea ce i se întâmplă personajului devine un eveniment care pare că te afectează și pe tine. Este perspectiva prin care pare-se că alegi să vezi povestea prin ochii personajului, că empatizezi cu opiniile și felul lui de a fi. Dacă în cartea respectivă nu există personaje, atunci același proces se întâmplă empatizând cu autorul și ideile sale.

    Perspectiva spectatorului

    Chiar dacă adesea ai un personaj preferat sau o idee pe care o cauți și o urmărești printre rânduri, nu ignori ceea ce se petrece sau se zice în restul paginilor. Ca spectator vezi tot, simțul corectitudinii și al înțelegerii funcționează în continuare în mod imparțiat. Cănd însă este vorba de a decide ce e right or wrong sau de a alege ce vei lua cu tine din volum alegi să îți pui încrederea, emoția și adevărul în acel personaj sau acea idee care te-a fascinat cel mai tare. Un citat de printr-o carte spunea că ,,Îi stăpânești pe oameni cu mintea și fascinația de care ești în stare”, nu cu adevărul sau dreptatea. Ca în sport: nu mereu contează cine a jucat mai bine și cine merită, ci echipa care ți-e dragă.

    Perspectiva unui arbitru

    Când spun albitru pare că acest mod de a vedea lucrurile se explică aproape de la sine. E atunci când ești capabil să cobori în teren cu protagonișii, fie că sunt idei sau personaje, să îi urmărești pe fiecare în parte în aceeași manieră. Nu ai un preferat. Dacă se întâmplă să ai știi să fii obiectiv, să lași legătura emoțională deoparte și să fii asprul judecător al oricărui eveniment. În același timp adaugi un alt nivel de dificultate: înveți să devii asprul judecător și observator al ideilor care se nasc în propria minte pe măsură ce lectura înaintează. Înțelegi că ești singurul care are puterea de a opri jocul și că ar fi bine să o faci pentru a pasa judecata corectă înainte de a porni mai departe. Este greu să citești astfel deoarece toate ideile, oricât de mici, au voce și îți cer dreptul pentru un loc în minta ta.

    Simplificat spus poți citi emoțional, decizional sau rațional.

    Adevărul plăcut este că de obicie cartea pe care o citești îți sugerează modul de a o citi. Există și multe cazuri în care citesc așa cum mi-am propus să fiu ca cititor înainte de a deschide volumul: jucător, spectator sau albitru. 

    Așa pot eu citi. 

    Spune-mi, tu cum citești?

Comentarii

---